Încă una: X a ales să nu-mi urmeze sfatul legat de o situație din viața ei, făcându-mă să mă simt prost pentru că nu mi-a luat cuvintele în considerare.
Încă una: Un prieten de-al meu, fie el Y, mă privește ironic în timp ce îi povestesc ce mi-a făcut Cutare, din exemplul precedent. Îl bufnește râsul și alege varianta directă: „Păi dacă ești bleagă și ai încredere în toată lumea! Cum poți să fii așa naivă?” Și râde. Iar eu mă simt brusc rușinată, iar furia îndreptată spre mine începe să înflorească în stomacul meu care se strânge dureros.
Și ultima: O cunoștință de-ale mele avea să-mi dea o sumă de bani cu care rămăsese datoare și s-a gândit să dispară și să nu mi-i mai înapoieze. După câteva încercări eșuate de a lua legătura, am renunțat, cu un gust amar și întrebându-mă de ce.
Cu siguranță că găsiți acest gen de exemple în propriile vieți. Cele de mai sus sunt inspirate din fapte reale cu care m-am întâlnit eu sau oameni apropiați mie. Sunt situații comune. Sigur că ne întrebăm de ce. Sigur că dezvoltăm pe moment emoții negative și dispoziție proastă. Este o reacție cât se poate de firească și e nevoie să o lăsăm să se proceseze, adică să treacă fără să încercăm să o înnăbușim.
Bun, avem deci starea în care ne aflăm. Și de aici încolo ce pot să fac sau e ceva de făcut?
Sunt mai multe variante posibile pe care noi, oamenii, le alegem conștient sau nu. Una dintre ele este dramatizarea. Cum a putut să mi se întâmple tocmai mie una ca asta, iar ala e un măgar! Și îmi stric astfel o zi sau două, după caz. Să ne înțelegem, întotdeauna celălalt poartă toată responsabilitatea pentru ce s-a întâmplat. :)
O altă variantă pe care o putem avea în vedere și care este aplicată mai rar, întrucât necesită să fii prezent în viața ta din acel moment și să cântărești variantele posibile, este următoarea și presupune câțiva pași:
- Mă întreb în ce fel am contribuit eu la această situație și ce aș putea îmbunătăți;
- Realizez că faptul este consumat și că gândurile de genul „aș sau ar fi putut să...” sunt total irelevante acum;
- Realizez că jumătate din situație este creată de o altă persoană, ca atare nu pot controla jumătate dintre circumstanțele în care mă aflu sau comportamentele oamenilor față de mine. Auch!
- Aleg să mă simt recunoscător sau recunoscătoare pentru această experiență, fiind una din care am învățat câte ceva și deci, din care m-am cunoscut pe mine mai bine, sperând ca data viitoare să am suficientă prezență încât să scot ce e mai bun și de acolo.
Dacă ar fi să dezvoltăm aceste puncte enumerate pe scurt, ele s-ar traduce în felul următor:
- Îmi asum responsabilitatea pentru felul în care am contribuit la această situație. Știți vorba ceea, „adevărul se află întotdeauna la mijloc”? Ei bine, asta înseamnă că eu contribui cu 50% la crearea situației, iar tu, la rândul tău, cu încă 50%. Asta înseamnă că împreună contribuim cu gânduri, emoții și atitudini și comportamente despre celălalt, despre situație și, nu în ultimul rând, despre mine însămi sau însumi. Așadar, întrebarea se pune: din ce se compun cei 50% ai mei? Acest gen de abordare reduce semnificativ rata proiecțiilor și transferurilor pe paravanul care este celălalt sau vremea, după caz. Știți că în multe situații responsabilă este vremea. A fost urât afară și deh... :)- În ce măsură crezi că mai este sănătos sau relevant să regreți? Este ok și constructiv să realizezi ce ai fi putut să faci așa încât să știi pentru data viitoare, însă emoția asociată cu acest gând nu ar trebui să fie tristețea. Atât ai știut atunci, atât a știut și celălalt. Așa a fost situația, de așa natură încât să rezulte ceea ce a rezultat. Fiindcă, să-ți spun un secret, dacă s-ar fi putut întâmpla altfel, cu siguranță se întâmpla. Întotdeauna se întâmplă ceea trebuie să se întâmple. Încă o dată, dacă trebuia să se întâmple altceva, atunci acel ceva ar fi avut loc. Așa că dă-ți o pauză bine meritată de la resentimente față de tine sau celălalt. Nici el nu a știut mai bine. Învață să lași amintirea să plece, căci atașamentul de aceasta nu o va mai aduce oricum înapoi pentru corecturi finale.
- Din nou, dacă ne întoarcem la zicala „adevărul este întotdeauna la mijloc”, realizăm că nu pot controla o grămadă de variabile din jurul meu. Nu pot controla reacția celuilalt, dacă plouă sau dacă e soare, dacă trece o mașină cu roata prin baltă și mă stropește sau dacă mi se fură portofelul. Nu pot controla intențiile celor din jur și nici când mor oamenii și cu atât mai puțin felul în care a fost construită o persoană. Este o iluzie să crezi că poți modifica tu comportamentul lui X. Nu, X se va schimba atunci când îi vine rândul și nu neapărat ca urmare a indicațiilor sau criticilor tale.
Ce pot controla în schimb, este ce anume aleg eu să fac cu toate astea. Pot să mă supăr, să bat din picioare, să mă revolt. E ok. Așa cum pot alege să scot tot ce-i mai bun dintr-o experiență, indiferent despre ce ar fi ea. Le pot face în ordinea asta și tot ok este.
Ce înseamnă ce e mai bun dintr-o situație dată? Înseamnă că acea situație a apărut tocmai pentru că este relevantă pentru tine și dezvoltarea ta ca om. O să-ți spun ceva șocant: NIMIC NU E CU ADEVĂRAT NEDREPT PE LUMEA ASTA. Pentru că întotdeauna te alegi cu ceva bun de pe urma experiențelor tale. Ai nevoie doar de puțină detașare și de punere în balanță. Ai să vezi că ai întotdeauna de câștigat câte ceva, indiferent de cât de rea ar fi fost experiența. În loc să privești experiențele ca fiind rele, le poți privi ca pe niște provocări binevenite de a-ți arăta tu ție de ce ești în stare. Poți fi în stare de ceva bun sau de ceva mai puțin bun. Alegerea îți aparține. În plus, tu alegi și limitele pe care le impui în exterior.
- Și ar mai fi atitudinea de recunoștință. Păi dacă tot am câștigat câte ceva, aș putea la fel de bine să mă simt bucuros sau bucuroasă pentru câștigul meu. Sigur că acesta ar fi ultimul pas, deoarece este foarte important să procesăm experiența respectivă. Există un cântec care spune „it's ok not to be ok”. Împacă-te cu tine și cu sentimentele tale. Dă-ți voie să simți orice ai simți, respiră adânc, lasă-te în pace și ai răbdare cu tine. Tot ce ți se întâmplă este uman. Ești om și ar fi bine să te împaci cu asta. După un timp mai lung sau mai scurt vei vedea că „dracul nu a fost chiar atât de negru”. :) Și-ți poți da voie să te simți împăcat și recunoscător, căci orice ar fi și cu orice te-ai întâlni, toate vin ca să-ți arate cine ești, ce poți, ce nu poți, ce accepți, ce nu accepți și de ce, precum și modul în care poți alege ca lucrurile să stea de acum înainte.
Tu ești la butoanele vieții tale în permanență. Iar dacă o situație e neplăcută, poți foarte frumos să o faci să fie mai ușoară, căci întotdeauna ai de câștigat și, îți place să auzi sau nu, nu putem controla tot, dar putem alege în ce fel ne interpretăm experiențele.
Așadar, de ce să fie rău, când poate să fie bine? De ce să trăim urât, când avem întotdeauna frumosul la îndemână?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu