...Și verifică mai întâi cu tine însuți!
De câte ori pe zi ți se întâmplă să auzi cuvântul „trebuie”? Sunt sigură că de multe ori. E pe buzele tuturor, ba, mai mult, ți-l spui și tu ție de câteva ori pe zi. Că aceasta-i societatea care ne-a molipsit pe toți, fie că am vrut, fie că nu.
Ai auzit acest cuvânt încă din fragedă pruncie, când mama și tata nu mai conteneau să-ți spună că „așa se face”, că „așa am zis eu”, că „ia uite, al lui Cutare ce frumos se poartă!” și tot așa. Cred că știți textele. Toate acestea, repetându-se de suficiente ori, ne-au determinat să ne adaptăm așa încât să scăpăm de critici, certuri și să-i mulțumim pe ai noștri prețioși părinți. Căci da, într-adevăr, fie că ne place să recunoaștem sau nu, părinții noștri rămân cele mai importante figuri, încă de la începutul vieții și până în prezent și așa vor și rămâne.
Așadar, învățăm noi comportamente conforme cu regulile impuse, „pentru că trebuie”. Apoi plecăm în lume și dăm de alte figuri de autoritate, precum dascălii și, nu în ultimul rând, ceea ce ne parvine pe calea mass-media. Astfel ajungem să ne formăm în minte reprezentarea unui tipar, a unui etalon. Iar noi, fiind imperfecți și plini de defecte (că doar așa ni s-a repetat de când ne știm), ne străduim cam toată viața să corespundem acelui tipar creat în mințile noastre. Mai mult de atât, această străduință ne este întărită și încurajată iar și iar. Aflăm mereu despre oameni celebri, formatori de opinie, cei care se ocupă cu dezvoltarea personală, cei care se ocupă de spiritualitate sau alte persoane cunoscute care formulează opinii. Suntem încurajați să-i investim cu încredere pe acești oameni, ca urmare a popularității lor și a mesajelor repetitive care ajung la noi și în care ei sunt pomeniți, mai cu un citat, mai cu o carte, mai cu o prelegere, conferință și așa mai departe.
Deși este adevărat că aceste mesaje pot fi minunate inspirații și ne pot declanșa motivația pentru a merge mai departe sau pentru a lua o decizie importantă, ele, la nivel subliminal, ne inspiră următoarele: „Nu ești suficient de bun!”; „Mai încearcă!”; „Nu te lăsa!”; „Grăbește-te!”. Iar dacă stăm să ne gândim puțin, exact această atitudine este dorită din partea noastră de către societate. Căci toate acestea se traduc prin efort, efort și iar efort și graba de a ajunge undeva. Unde? Nu se știe. Însă fără efort, fără oameni motivați, fără oameni ambițioși și orientați către acțiune, societatea s-ar destrăma.
De câte ori nu ai auzit sau citit despre tot felul de descrieri de genul: „Un om de succes este unul care nu se lasă bătut niciodată!”, sau „Un om care iubește uită de sine și sacrifică totul pentru cei dragi.”, sau articole de genul „5, 7, 9 semne că ești evoluat spiritual” (?!?)
Sigur că motivația este bună, sigur că ambiția este bună, așa cum și acțiunea în sine este bună. Compromisul este bun, suferința este bună. Toate sunt bune. Contează doar în ce direcție și către ce scop sunt îndreptate. Dacă toate acestea îți sunt declanșate ca urmare a gândului că nu ești bun, că locul tău nu e aici, că trebuie să te grăbești să ajungi acolo unde trebuie să fii, ei bine, află că e cazul să te oprești.
Oprește-te! Pune pauză gândurilor, acțiunilor, sentimentelor și emoțiilor și tuturor activităților în care ești angrenat chiar acum. E nevoie de curaj pentru asta. Adună puțin curaj și oprește-te. Iar în această liniște nou creată întreabă-te și permite răspunsului să ajungă la tine: „Eu ce vreau de fapt? Dar eu ce-mi doresc cu adevărat? Ce simt? De ce am nevoie? Oare ce e cu adevărat relevant pentru mine și ce contează de fapt mai mult pentru ceilalți, iar eu încerc să le fac pe plac?” Întreabă-te și răspunde-ți cu curaj cu primele gânduri apărute care sunt însoțite de emoții și senzații ce vin dinspre burtă și care sunt cele mai sincere. Încetează să te mai minți și să găsești pretexte pentru care gândești, simți sau faci într-un anumit fel.
Acum nu mai ești copil. Acum poți discerne pentru tine însuți sau însăți. Singura persoană care te constrânge și care pune presiune pe tine ești chiar tu. Și tot tu alegi când să alungi toată presiunea asta.
Acceptă stadiul în care te afli acum. Calea pe care tu o urmezi este absolut incomparabilă cu calea pe care o urmează un altul. Iar ceea ce funcționează pentru un altul pentru tine este posibil să nu funcționeze. Și, te rog, nu te minți, ținând cont de statistici și probabilități, căci se pare că nici viața nu ține cont de ele. În fiecare zi, de mai multe ori pe zi au loc evenimente a căror probabilitate era altfel redusă. Statistic vorbind, oamenii cu un trai decent sunt printre cei mai puțini de pe această planetă. Conform statisticii, ar trebui să-i întâlnim arareori. Și cu toate astea, trăim între ei și facem parte din această categorie. Fiindcă stăm lângă cei cu care rezonăm, cu care ne potrivim. Ei ne caută pe noi, iar noi îi căutăm pe ei. Așadar, fă-ți un bine ție și, indirect, grupului tău de oameni cu care te înconjori și ascultă-te mai des. Dezvoltă acea înțelegere și răbdare pentru ființa care ești acum, căci dintre toți oamenii, tu deții toate datele vieții tale. Tu știi cel mai bine cum te-ai simțit, cum ai gândit și cum ai ajuns să acționezi într-un anumit sens.
Relaxează-te și permite-ți „luxul” de a ține cont de nevoile tale și învață astfel că viața are și acea fațetă colorată despre care vorbesc toți cei pozitivi și care ție-ți lipsea. Și lasă totul să vină în ritmul tău. Învață să înțelegi de ce a fost nevoie să treci prin anumite stări în anumite perioade ale vieții tale. Ascultă-te și mai lasă de-o parte responsabilități care nu sunt ale tale. Inițial îți va fi dificil, însă dacă perseverezi în această direcție, îți va fi din ce în ce mai simplu, pe măsură ce-ți dai voie să experimentezi.
Iar dacă cineva îți va mai spune vreodată că e bine așa sau altfel și nu este și experiența ta, îi poți spune cu zâmbetul pe buze: „E posibil să fie cum spui tu, însă eu nu am aflat asta deocamdată sau experiența mea e diferită.”
Și ține minte asta: doar pentru simplul fapt că ești o ființă umană, meriți respect și meriți să te respecți și să ții cont de tine! Nu-i nimic greșit, ci este natural, iar lucrurile se leagă și ne reușesc atunci când le urmăm cursul natural.
Cu mult drag,
Ruxandra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu