V-ați întrebat vreodată de ce
sexul a luat o asemenea amploare la nivel mondial în ultima vreme? De ce
oamenii fac din ce în ce mai mult sex, de ce există din ce în ce mai multe one
night stand-uri și, mai ales, de ce se pare că la un moment dat oamenii preferă
ca lucrurile să stea astfel, în locul unor relații stabile?
Desigur că aventuri și relații
extraconjugale au existat de când lumea, însă în epocile precedente acestea
erau tabu, ba chiar riscai să-ți pierzi capul în sensul propriu, dacă călcai pe
alături. Acum însă nu numai că sexul și
sexualitatea în afara căsătoriei nu mai sunt un tabu decât în puține culturi,
dar pare să fi luat o amploare demnă de a fi considerată extremă, ca reacție la
reprimările perpetuate de-a lungul sutelor, ba chiar miilor de ani.
În ultima vreme se poate observa
un accent tot mai mare pe planul fizic și pe mecanica sexului, și mai puțin pe
semnificația sa în plan emoțional-afectiv, în plan mental, precum și în planul
spiritual.
Orice tendință naturală, orice
trăsătură, nevoie sau manifestare firească este benefică atâta timp cât se
încadrează în anumite limite, considerate normale. Dacă aceasta depășește
aceste limite, relative pentru fiecare ființă umană, atunci vorbim de
consecințe contraproductive, distructive.
Orice virtute dusă în extrem
devine o slăbiciune, așa cum orice defect ponderat și sublimat, adică a cărui
energie este direcționată spre scopuri constructive, devine o calitate. Tot
ceea ce ne definește ca ființe umane are polarități. Așadar, sexualitatea nu
face excepție. O sexualitate inexistentă conduce către anumite perturbări de
ordin psihic și fiziologic, așa cum o sexualitate exacerbată conduce către
epuizare de ordin fizic și psihic și predispune la boală și slăbiciune.
Totuși, având în vedere tendința
de a din prezent relativ la sexualitate și de asemenea, tendința tot mai mare a
oamenilor a evita contactul autentic în relațiile și interacțiunile cu
ceilalți, pentru ce anume credeți că ar compensa o activitate sexuală crescută?
Suntem într-o eră tehnologică și a
comfortului, așa cum nu a mai fost vreodată până acum. Ne aflăm într-o perioadă
de timp în care are loc un paradox. Muncim mult pentru a ne fi ușor din punct
de vedere material și astfel, și pe plan psihologic. Însă cu cât ne implicăm
mai mult în viața profesioanlă, cu cât lipsim mai mult din spațiul pe care îl
lăsăm gol în familiile noastre, cu atât copiii noștri învață mai degrabă să
evite contactul autentic cu ceilalți și cu atât mai mult ne distanțăm noi de
cei dragi nouă, iar material nici măcar nu avem timp să ne bucurăm de banii
câștigați sau datoriile sunt așa de mari încât ajungem să muncim mult doar ca
să le stingem de la o lună la alta.
Sexul devine astfel un substitut
pentru nevoile afective și relaționale pe care le-am lăsat neîndeplinite. La
nivel inconștient încercăm să umplem un gol emoțional creat prin faptul că
lipsim atât de mult din sfera personală a vieții noastre. De asemenea, sexul este
o bună formă de descărcare a tensiunii psihice acumulate pe timpul zilei, însă
aici vorbim din nou de sex ca activitate fizică și ca mijloc de care ne folosim
pentru a câștiga un iluzoriu confort psihic, și mai puțin de valența care aduce
împlinire sufletească.
Astfel sexul poate fi privit ca un
mod de adaptare creativă la lipsa tot mai mare a contactului autentic dintre
oameni. Tot mai mulți oameni ajung în perioada adultă să fie imaturi emoțional
pentru că nu a știut nimeni să le explice despre emoțiile lor și despre modul
constructiv în care ele pot fi exprimate. Tot mai mulți oameni se raportează la
viață din perspectiva lipsei și a nemulțumirilor, fiind tot mai puțin
recunoscători pentru ceea ce este bun în viețile lor. Evităm adesea să îl
privim pe celălalt în ochi și să-i mulțumim și să-i explicăm felul în care a
contribuit la bunăstarea noastră. Nu numai că nu ne mai exprimăm sentimentele
față de oameni, dar am ajuns să le eliminăm din sfera conștiinței.
Astfel prin sex oamenii se
folosesc unii de ceilalți ca de obiecte pentru a aduce în viețile lor, chiar și
pentru câteva minute, plăcerea experimentată la nivel fizic, dar și psihic
pentru faptul că doar în acest caz ei permit unei alte persoane să le fie
aproape și astfel vorbim de un lucru plăcut și împărtășit în același timp. Ca
atare, sexul se apropie probabil cel mai mult de nevoia de relaționare și
apropiere a oamenilor, însă fără o deschidere și o disponibilitate către
dezvăluire și împărtășirea trăirilor și experiențelor cu semenii noștri, acesta
rămâne doar un exercițiu mecanic.
În cazul cuplurilor armonioase,
sexul, sau mai bine zis, a face dragoste este încununarea intimității care este
mai întâi creată prin această deschidere și autenticitate față de celălalt.
Intimitatea nu presupune deci numai apropierea fizică, ci și o apropiere
emoțională ce răspunde nevoilor noastre de afecțiune, atenție, oglindire,
validare sau recunoaștere.
Așadar, consider că recunoașterea
modului prin care la un moment dat în viață alegem să avem experiențe sexuale
în afara unei relații stabile, este o parte importantă a cunoașterii de sine,
sexualitatea fiind un aspect important și suficient de vast încât să acopere o
varietate de nevoi, având în vedere că omul este o ființă socială și
experimentează starea de echilibru și armonie numai formând relații sănătoase
și autentice cu cei din jurul său.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu